GEORGE BYRON

Desi a trecut foarte mult timp de cand am organizat aceasta tura de fotografie o sa incerc sa rememorez acele clipe atat de placute.

Ne trezim dis de dimineata si facem ultimele ajustari rucsacilor pregatiti de seara . Ceaiul isi ocupa locul in termos, mai verificam o data bateriile lanternelor, a si lista cu participanti, sa nu o uitam pentru a putea face prezenta la plecarea in traseu. Intr-un final ne urnim la drum de data asta in formatie completa impreuna cu sotia mea Roxana si baiatul meu Alexandru pentru ca un organizator de cuvant nu trebuie sa intarzie la ora stabilita ne luam si o rezerva de timp.

Vremea nu este deloc promitatoare si acerst lucru pentru o tura dedicata fotografiei este o mare problema, incep sa imi fac griji mai ales ca incepe chiar sa ploua un pic. Si la tura anterioara am avut parte tot de o vreme destul de capricioasa cu multa ceata si totusi fotografiile participantilor au fost destul de bune. Imi fac curaj si cum speranta moare ultima sper ca o minune sa se intample si sa se mai indrepte vremea ca altfel …

Dupa multi kilometri de ploaie si de cer inchis in care ceata a fost omniprezenta ajungem la destinatie la Muntele Rosu, locul stabilit pentru plecarea in tura de fotografie. Incet, incet incepe sa se adune toata lumea si curand facem prezenta si o mica introducere in tema seminarului de fotografie.

Curand plecam la drum si ajungem in locul unde se desfasoara prima parte a seminarului si unde se afla de acum celebrul copacel – fotomodel si care este de fiecare data este incadrat in mod surprinzator altfel fapt ce denota imensa creativitate umana a celor care participa la seminariile de fotografie.

Ne oprim destul de des pentru a mai lamuri unele lucruri referiotare la diafragma, timp de expunere, balans de alb … si cate ar mai fi de spus…

Apoi lumea exerseaza, exerseaza, exerseaza ….

Cu pasi repezi ajunge spre locul unde avea planificat partea a doua a seminarului de fotografie referitoare la timpul lung de expunere si influenta sa in fotografie.

Elevii se grupeaza si fiecare incearca sa puna in aplicare temele practice pe care le-au primit la plecare in tura de fotografie.

Vremea nu ne ajuta prea mult insa noi insistam si rezultate … se vor vedea mai jos …

Unii au trepied altii improviezeaza … 

Lumea nu se mai satura sa puna in aplicare lucrurile invatate si se opresc destul de des pe traseu pentru a mai capta pe senzor cate o imagine … 

La intoarcere Alexandru ne incanta cu vocea sa pe ritmuri de chitara. 

Si fotografia de final, dupa o ciorba calda si dupa ce am stat la povesti pe teme fotografice sau pe alte teme.

A fost o zi faina in care desi nu am vazut culorile atat de fascinante ale Ciucasului in prag de toamna din cauza cetii care ne-a insotit mai tot drumul fara exceptie totusi am reusit sa vedem si o alta fata a muntelui si am adunat amintiri pentru mai tarziu, pentru ziua in care ne vom aminti cu drag aceasta zi din fermecatorul Ciucas.

Si cum de fiecare data soseste timpul pentru a culege roadele va voi lasa insotiti de imaginile participantilor.

Cursant Ana:

Cursant Cezar:

Cursant Cristian:

Cursant Diana:

Cursant Lorin:

Cursant Silviu:

Multumesc celor care au participat la tura de fotografie si care sper sa fi ramas cu ceva cunostinte pe care sa le perfectioneze si sa le aplice peste ani si nu in ultimul rand sa fi inteles ca dragostea de munte nu are nimic de-a face cu „vanatoarea” de fotografie ci doar cu „furtul” secundei de lumina care, uneori vine doar o data pe an. 

Multumesc sotiei pentru ca m-a ajutat in organizarea turei si sa nu uit pentru ceaiul super fabricat dis de dimineatas si lui Alexandru pentru minunatele clipe in compania chitarei care pentru mine sunt balsam pe suflet. Tine-o tot asa Alex !!!

Si cum timpul trece nemilos si suntem deja in 2011 va doresc un an plin de „lumina buna” si de clipe magice in Imparatia Muntelui nostru atat de drag.

Este dimineata si prognozele anuntau o vreme insorita pentru ziua de sambata (prognozele pe care demult am invatat sa nu le mai iau in seama), asa ca dis de dimineata imi iau rucsacul facut de cu seara in care adaug mancarea si ceaiul, da ceaiul care se va dovedi la mare pret pe parcursul acestei zile.
Soseaua este libera si timpul se scurge usor si pe nesimtite ajung in Cheia parcurgand serpentinele atat de libere. Statiunea pare adormita la aceasta ora matinala probabil dupa cheful se vineri seara. Si cate bucurii nu stiu ce pierd cei care isi dorm viata in timp ce natura ne asteapta sa ne poarte pasii pe potecile sale, asta numai putini stiu si poate e mai bine asa. Pe masura ce ma apropii de intrarea spre Muntele Rosu ceata este tot mai densa si nu corespunde deloc cu prognoza care anunta vreme insorita chipurile, dar sa nu disperam pentru ca: Muntele este frumos pe orice vreme si orice anotimp !
Ajung la intersectia cu Muntele Rosu si incep sa urc spre locul de intalnire. Desi am parcurs caets drum de zeci de ori de fiecare data imi arata o noua infatisare. Asa avea sa fie si de aceasta data cand m-a intampinat cu o ceata atat de deasa de o puteai taia cu cutitul.
Opresc si mai fac cate o fotografie la lumina farurilor…

Dupa cum imi este obiceiul ajung primul la locul de intalnire si am timp berechet sa ma echipez si sa ma pregatesc pentru seminarul care v-a urma. Este ceata, multa ceata si imi fac probleme pentru ce o sa urmeze.

In scurt timp ajunge si echipa de la Bucuresti si hotaram sa intram in holul cabanei pentru discuta prima parte a seminarului, mai ales ca Andrei din Ploiesti si Cristina din Brasov anunta ca intarzie un pic datorita conditiilor meteo nefavorabile.

Intram in holul cabanei si impart chestionarele cu probele practice pe care le vom face de-a lungul intregii zile. Timpul trece pe negandite si intimp ce ne familiarizam cu senzorul unui P&S si al unui DSLR apar si cei doi cursanti intarziati si continuam discutia cu totii.

Curand ne dam seama ca timpul este inaintat si este cazul sa o luam din loc mai ales ca ceata nu ne slabeste deloc.

Ne luam rucsacii si echipamentul foto si hai la drum. Gasim cu greu intrarea in traseu si in scurt timp ajungem la primul loc de popas pentru prima parte practica a seminarului de fotografie.

Aici ca de obicei “copacelul devine fotomodel si fiecare incearca sa surprinda o noua fateta si o noua compozitie. Vom vedea mai jos cam ce a iesit din asta

Acum daca tot am facut pauza pentru prima parte practica este vremea sa facem cunostinta si cu participantii in aceasta tura de fotografie dupa cum urmeaza:

Andreea

Andrei

Andy

Cristina

Diana

Irina

Laura

Marian

Mihai

Andrey

Acum ca deja stim care sunt participantii la acest seminar si deja copacelul care a jucat rol de fotomodel ne-a pozat suficient este cazul sa purcedem la drum spre al doilea loc unde se va desfasura a doua parte practica a seminarului care va viza folosirea timpilor lungi in fotografie si multe alte aspecte referitoare la surprinderea apei in fotografie.

Lumea se implica si isi muta trepiedele pentru a gasi cel mai bun loc de statie…

Apoi dupa ce consideram ca am surprins cam tot ce era de surprins si cardurile s-au umplut purcedem la drum pe panta atat de abrupta ce ne va scoate in apropierea cabanei Ciucas aflata acum intr-o faza avansata de executie. Acolo luam si masa pentru ca frigul, ceata si vantul nu ne dau pace deloc.

Facem si poza de grup dupa ce luam masa. Tot in cabana unde este cald si bine …

Apoi ne punem iar pe mers, ceata nu ne da pace deloc si este atat de densa ca nici nu vedem poteca si marcajele

La un moment dat dupa ce ne intoarcem de doua ori din drum pentru ca nu reusim sa pastram traseul, scoatem harta si busola si facem o lectie practica de orientare. Suntem sub imperiul atat de apasator a acestei atmosfere incat cu greu reusim sa regasim traseul. Hotaram ca parcurgearea crestei pe pantele muntelui Chirusca va fi un chin si alegem varianta spre Vf. Ciucas.

Se va dovedi o buna alegere desi nici aici nu am vazut mare lucru, iar pe varf nu am putut sa stam mai mult de 2-3 minute din cauza vantului care risca sa ne ridice in aer, asa ca facem cale intoarsa spre cabana Ciucas.

Ajungem apoi la micul lac care este chiar langa poteca. Prima data cand am pierdut traseul am trecut foarte aproape de lac dar din cauza cetii nu l-am vazut. Asta imi aduce aminte de ture in care ne-am invartit in jurul cabanelor si cate o ora in cerc fara a putea sa gasim drumul corect. Muntele ne ofera de fiecare data cate o lectii si trebuie sa invatam din ea.

Cu toate ca este ceata peisajul este mirific si ne oprim sa mai punem in practica ce am invatat azi.

Unii mai pe sus…

Altii mai pe burta …

Alegem ca varianta de intoarcere acelasi drum spre cabana Muntele Rosu care desi plictisitoare este macar sigura pe ceata asta.

Odata ajunsi la cabana gasim un vehicul de teren care devine in scurt timp un nou model. Apoi ne adunam in sala de mese unde traditionala cepa rosie si o ciorba de legume ne fac sa uitam ca suntem murati pana la piele.

A fost o zi faina in care desi nu am vazut culorile atat de fascinante ale Ciucasului in prag de toamna totusi am reusit sa vedem si o alta fata a muntelui in care spiritul de solidaritate a grupului ne-a ajutat sa iesim din situatii limita in care multi s-ar fi pierdut cu firea. Si sa nu uitam ca am facut fotografii, amintiri atat de dragi sufletului surprinse pe senzorul camerei pentru mai tarziu pentru ziua in care ne vom aminti cu drag aceasta zi din fermecatorul Ciucas.

Si cum de fiecare data soseste timpul pentru a vedea cam ce am surprins noi pe acolo va voi lasa insotiti de imaginile participantilor.

In ordine alfabetica la catalog avem:

Cursant Andreea:

Cursant Diana:

Cursant Irina:

Cursant Marian:

Cursant Mihai:

Acest jurnal face parte din categoria restituirilor si ca o datorie pe care trebuia sa o duc la bun sfarsit intr-o zi.
Voi povesti din aduceri aminte si daca am sa omit ceva va rog sa dati dovada de intelegere.
Este o frumoasa dimineata din luna mai si dupa ce timp de o saptamana incsrierile in tura de fotografie s-au incheiat vine si ziua cea mare in care urmeaza sa ne intalnim la locul stabilit – Muntele Rosu din Masivul Ciucas.
Ajung la timp insa Mihai si trupa care l-a insotit din Bucuresti precum si Adi cu Codruta si Mihaela sunt deja acolo. Este un semn bun imi zic eu pentru tura care va urma sa ai de-a face cu oameni corecti.
Facem cunostinta, ne echipam pentru traseu. Hotaram sa tinem prima parte a seminarului inainte de plecare pentru a nu mai pierde timp pe traseu si pentru a putea capata cateva idei de baza pentru tema practica ce urma sa o desfasuram.
Acum dupa cum este obiceiul sa facem cunostinta cu participantii (in ordine alfabetica) la seminar:

Adi

Codruta

Costin

Mario

Mihaela

Mihai

Razvan

Robert

Acum ca stim cu cine acvem de-a face sa trecem la tura propriu zisa !

Inca din start tin sa va spun ca vremea nu a tinut cu noi si pentru luna mai a fost un frig si un vant ce cu siguranta caracterizeaza acest an 2010.

Inca de la inceput tin sa va anunt ca am avut parte de o „trupa” foarte vesela si dornica de a afla noi cunostinte in domeniul fotografie si care in ciuda vremii total nefavorabile au obtinut rezultate uimitoare.

Pornim pe pantele Muntelui Rosu si apucam traseul spre fosta cabana Ciucas in locul careia deja este spre finalizare noua cabana. Vechea poteca este acum inlocuita de un drum forestier in toata regula care pur si simplu a matura tot ce i-a stat in cale.

Facem popasul de acum devenit cunoscut la izvor pentru partea a doua a seminarului , de data asta practica in care exersam timpii lungi, filtrele ND si trepiedul. Dupa ce fiecare isi umple cardul mai mult sau mai putin cu imagini si luam si o mica gustare sa prindem forte proaspete purcedem iar la drum cum bine ii sta drumetului fotograf.

Apoi fiecare exerseaza cum stie el mai bine.Unii testeaza batul de trekking pe post de monopied ….

alti folosesc trepiedul din dotare…

mai mic…

sau chiar foarte mic …

Odata ajunsi in zona platoului suntem loviti fara mila de un vant rece si necrutator. Luam masa din traista proprie la adapost in incinta noi cabane aflate in constructie. Apoi facem poza traditionala de grup si ne grabim la drum cu gandul ciorba de fasole si ceapa rosie ce ne asteptau la sosire. Pe drum fiecare in functie de starea de spirit isi face „temele” practice din foaie de lucru. Acest lucru se va vedea mai mult sau mai putin la partea cu imaginile realizate de participanti.

Dupa ploaie, vant si o vreme destul de capricioasa, timp in care nu uitam sa mai apasam si pe declansator iata-ne ajunsi la mult dorita ciorba de fasole de la Muntele Rosu. A fost o excursie plina de peripetii si voiosie in care a dominat prietenie si spirtul de echipa cum rar intalnesti.

In incheiere multumesc celor care au participat la aceasta tura de fotografie si sper ca macar din cand in cand sa se gandeasca la cele discutate impreuna despre fotografie acolo sus in Imparatia Muntelui si inainte de a apasa pe declasator sa priveasca de doua ori cu atentie prin vizor la ce urmeaza sa transmita viitorilor privitori.

Iar acum deja cred ca am vorbit destul si cred ca este cazul sa lasam fotografia sa vorbeasca in locul nostru…

FOTOGRAFIILE PARTICIPANTILOR

Participant: Mihaela Bugnar

Participant: Costin Mircea

Participant: Ilie Razvan

Participant: Mario Brigneti

Participant: Mihai Olaru

Participant: Robert

Va astept cu drag si la seminariile viitoare pe care le voi organiza !

 Mihail Sadoveanu

 Este deja 11 aprilie, data din calendare care ne indica ca primavara trebuie sa fi venit demult. Veti vedea ca acolo sus, sus pe crestele Muntilor nu este chiar asa, ba dimpotriva, ce aveam sa gasim acolo ne duce cu gandul la o veritabila zi de iarna.

Urmeaza un jurnal nu foarte scurt si care va contine foarte multa imagine si care sper sa nu va plictiseasca.

Este Duminica dimineata si ploua marunt, o dimineata care nu prea te imbie la drum. Echipamentul foto este pregatit de cu seara si dupa ce si termosul cu ceai este gata isi gaseste si el locul in rucsacul gata de drum.

Pornesc motorul sa ne mai incalzim un pic atat eu cat si masina si cat de curand pornim la drum.

Cei 25 de km pana la locul de intalnire de la intersectia DN1a cu drumul ce urca la Muntele Rosu se scurg rapid in ritmul ploii care curge neincetat din ceruri si care poate sa ne strice planurile pentru acesta zi care se doreste una plina de lumina de fotografie.

 Curand ajung la locul de intalnire unde Szimona si Bogdan au ajuns de ceva vreme. Plecasera foarte devreme de acasa pentru ca nu le place sa intarzie, ce bine ar fi daca cat mai multi din noi am fi la fel. Ne salutam si cu glugile pe cap glumim referitor la ploia care nu mai contenea sa cada din cer si care putea sa ne strice toata excursia din aceea zi.

 Nu trece multa vreme si soseste si Adi insotit de Codruta si Claudiu. Intre timp ploaia mai inceteaza si apar sperante ca macar nu vom apasa pe shutter uzi ! Intre timp se apropie ora 9 si echipa din Bucuresti nu mai apare, ii sun si ne comunica ca sunt foarte aproape. Asta e bine ca nu se strica programul. Sosesc si ei si dupa ce facem cunostinta si ne aclimatizam, se imparte materialul documentar referitor la seminarul foto si hotaram sa urcam cu masinile pana la Muntele Rosu de unde vom pleca in tura propriu zisa. Raman ultimul pentru a fi sigur ca au reusit toti sa urce pe drumul plin de gropi. Dintre toti Szimona avea masina cea mai joasa si scutul lipsa. Cu toatea acestea in sccurt timp iata-ne sus in parcare unde ne echipam de plecare.

Incepem seminarul foto cu o mica sedinta teoretica pe care o tinem in hol la cabana Muntele Rosu. Notiunile legate de fotografie vin una dupa alta, la fel si intrebarile cursantilor. Dupa ce timp de 50 de minute ne familiarizam cu primele notiuni teoretice legate de fotografie ne dam seama ca este timpul sa le punem in practica. Si cum deja este aproape ora 10 ne urnim si pornim pe traseul pe care il avem de parcurs astazi. Jos la plecare nu mai este zapada si primavara isi cere drepturile sale prin multitudinea covoarelor de branduse si ghiocei pe care i-a rasfirat pe pantele muntelui.

Si cum fotografului ii sade bine cu mana pe declansator, fiecare participant incepe sa dea frau liber imaginatiei si incearca sa puna in aplicare notiunile primite.

Cred ca deja este timpul sa facem cunostinta cu cei care astazi isi vor da silinta in ale artei fotografice pe pantele inzapezite ale Ciucasului.

Prezentarile in ordine inscrierii in tura:

Adi si Codruta

Claudiu

Octavian

Alexandra si Cristi

Bogdan

Szimona si Bogdan 

Florin

 Incet, incet ajungem in poiana de sub refugiul CTA Ciucas unde are loc a doua parte practica a seminarului de fotografie iar modelul nostru este celebrul de acum copacel acompaniat de fotogenica stanca de langa el.

 Fiecare incearca sa faca diferite incadrari si compozitii.

 Constatam ca timpul trece repede si deja trebuie sa pornim iarasi la drum. Zapada este prezenta pe poteca si pe masura ce urcam devine mai consistenta, semn ca iarna nu se da batuta cu una cu doua.

 Poteca coboara in serpentine si curand ajungem la locul al doilea de practica al seminarului unde fiecare isi scoate trepiedul si urmarind materialul de curs incearca sa faca diferite experimente legate de influenta filtrelor de polarizare si ND asupra rezultatelor finale din fotografie. Pentru multi este si o binemeritata pauza de masa care avea sa se repete de mai bine de 10 ori in aceea zi.

Pot spune cu mana pe inima ca de departe a fost cea mai mancacioasa grupa de fotografie !

Incheiem si masa si partea practica de seminar in care facem studii de compozitie si expunere a elementului „apa” in fotografie.

 Unii stim ca urmeaza un urcus sustinut pe un nou drum forestier pana in apropierea fostei cabane Ciucas, pe locul careia acum se afla deja parterul noii cabane ce ii va lua locul cat de curand. Cu chiu cu vai, cu sufletul scos ajungem sus in preajma cabanei unde hotaram ca este vremea pentru o pauza. Ghici pentru ce ? Normal pentru a mai manca cate ceva ! :)

 Ne salutam cu paznicul santierului, nea Petre din Nucsoara care ne gazduieste ca de fiecare data in camera lui incalzita si gata de oaspeti. Printre sandvisuri si intrebari noi legate de fotografie ne jucam un pic si cu un obiectiv fish-eye care are mare succes la public.

 Zapada in zona cabanei deja depaseste limita genuchilor si stim ca vom avea de furca cu ea pana vom ajunge din nou jos. Plecam destul de repede pentru ca mai avem cateva ore bune de spart poteca prin zapada atat de mare.

 Plec in fata plutonului pe pantele Muntelui Chirusca si sparg urme prin zapada atat de mare pana aproape de creasta unde cedez locul si altor doritori de miscare si sport. Din cand in cand mai facem cate un popas de fotografie si … bineinteles pentru a mai manca cate ceva !

Soarele mai apare din cand in cand parca pentru a ne reaminti ca se afla undeva acolo sus si vegeaza asupra noastra.

Parcurgerea crestei nu pune mari probleme si uneori ne confruntam cu cate un mic whiteout de toata frumusetea, care din fericire pentru noi nu tine foarte mult si zarim la timp marcajele.

In curand ajungem la rascruce si apucam marcajul care ne va scoate la Muntele Rosu in scurt timp.

Natura isi da seama ca am avut o zi grea si ne ofera un spectacol de sfarsit de zi plin de lumina si valatuci de ceata.

 Ajungem cu bine la cabana Muntele Rosu unde facem popasul de sfarsit de tura si bineinteles pentru a manca ciorba calda la care am visat fiecare toata ziua.

A fost o zi de vis acolo sus in Imparatia Muntelui, o zi a prieteniei in care m-am simtit excelent si pe care cu siguranta o voi pune in cutiuta cu amintiri pentru mai tarziu.

Si cum vorba multa nu face cat o imagine zic sa trecem la ce este asteptat cu mai multa nerabdare, pozele cursantilor. Mi-a fost destul de greu sa aleg ceva care sa-i reprezinte pe fiecare si care sa scoata in relief ce anume a dorit sa exprime.

Sper sa fi reusit, asta voi afla de la voi.

Deci cum spuneam imaginile dragilor nostri cursanti:

CURSANT: Adi Ciociu

CURSANT: Octavian Paun

CURSANT: Alexandra Puscasu

CURSANT: Cristi

CURSANT: Bogdan Balaban

CURSANT: Szimona Brasoveanu

CURSANT: Florin Cirlan

 Iata ca am ajuns si la finalul acestui jurnal destul de lung si pentru cei care ati avut rabdare sa cititi – vizionati pana aici nu imi ramane decat sa va multumesc.

Vreau de asemenea sa multumesc si familiei mele care m-a asteptat cu drag acasa, cursantilor, celor care s-au incumetat pe ploaie sa plece din casa spre creste impreuna cu mine si nu in ultimul rand Muntelui pentru ca a fost ingaduitor cu noi si ne-a lasat sa-i mai furam o secunda de frumusete.

Pana la urmatoarea tura fotografica in Imparatia Crestelor va doresc poteci pline de soare si nu uitati: “Keep shooting ! “

  “Crede in ceea ce simti    

   Simte ceea ce vrei,    

    Doreste-ti    

    Lucruri imposibile    

    Lupta    

    Pt a iesi invingator    

    Invinge    

    Pt a-i demonstra vietii    

    Ca esti mai presus uneori…”

Lumea este dornica de frumos, lumea este dornica de munte, lumea este dornica de fotografie.

Nici nu mi-am inchipuit cand am anuntat acest al treilea seminar de fotografie ca in numai cateva ore se vor ocupa toate cele 10 locuri pe care le-am prevazut pentru aceasta tura fotografica.

Cand am pregatit tura nimic nu prevestea gerul care urma sa ne tina partea in ziua seminarului de fotografie din Ciucas. Dar acum nu pot sa dau inapoi dupa doua saptamani de pregatire a materialului documentar, a traseului si de inscriere a participantilor, de asteptare….

Ziua mult asteptata vine mai repede decat m-as fi gandit si iata-ma pregatind ceaiul care avea sa ma incalzeasca pe tot parcursul zilei, aparatura necesara cursantilor si dupa toate aparentele rucsacul va fi destul de greu pentru am de carat doua corpuri DSLR. Unul al meu pe care am luat un fisheye si un OLYMPUS E3 cu un ob 140-600mm pe care l-am primit spre testare si pentru care multumesc pe aceasta cale OLYMPUS Romania si F64 pentru ajutorul acordat.

Cobor la masina cu tot harnasamantul si motorul porneste la prima cheie desi era destul de ger si aveam oarece emotii. Dupa ce ne incalzim un pic si eu si masina plecam la drum.

Se pare ca semne de lumina buna avem.

Am plecat mai devreme pentru ca imi place sa ma mai opresc daca vad ceva lumina si peisaje care ma indeamna la fotografie. Soseaua este un pic pudrata la iesirea din Ploiesti ca urmare a proaspetei ninsori de asta noapte, dar pe masura ce ma apropii de destinatia finala devine curata ba chiar uscata pe serpentine spre Cheia.

Pe negandite ajung la intersectia DN1a cu drumul ce urca la Muntele Rosu locul de intalnire. Ajung primul cum imi place mie si in liniste ma echipez de urcare si pun in ordine tot echipamentul de munte, echipamentul foto si fisele participantilor.

Ca sa ma incalzesc si pentru a intra in atmosfera dau o raita pana mai sus sa vad cum se urca si care este starea zapezii.

Se pare ca vom avea ce sa fotografiem….

Nici nu apuc sa ma intorc la masina si apare prima parte a trupei venita de Sacele in frunte cu Gabriel. Ne salutam cu baietii si le dau foile cu temele practice pe care le-au de facut azi la seminar si cu totii se uita cu atentie la cat au de munca. )

Trupa de la Bucuresti ne suna ca a venit cu microbuzul pentru ca au lasat masina pe la Ploiesti din cauza de sosea plina de zapada. Dupa ceva negocieri cu soferul ii aduce si pe ei pana la locul de intalnire normal el avand traseu doar pana in Cheia.

A fost o zi minunata plina de ger, dar prietenia, voiosia si dorinta de a invata ne-au facut sa trecem peste ele si sa parcurgem traseul, sa ne inghete degetele pe declansator, sa ne miscam in pas de melc prin zapada prospat cazut, sa ne facem noi prieteni, sa …. 

Si cum timpul trece ca gandul deja suntem cu gandul la o noua excursie in care sa parcurgem noi trasee, noi carari in CAUTAREA CLIPEI DE LUMINA.

Citeste tot articolul aici :  http://www.carpati.org/jurnal/magia_clipei_de_lumina_-_tura_fotografica_in_masivul_ciucas/1793/